Pentru cei care urăsc oamenii și nu mai cred în iubire

Spui că nu mai crezi în iubire.
Că oamenii sunt răi. Falsi. Distrug tot ce ating.
Că te-ai săturat să dai… și să primești gol.

Dar cine ți-a spus că iubirea e ușoară?
Că e Instagram și fluturi pe repeat?
Iubirea reală nu te flatează. Te rupe. Te curăță. Te reconstruiește.

Tu n-ai urât oamenii.
Tu ai urât ce ți-au făcut.
Și-ai lăsat rănile lor… să-ți saboteze inima.

Și da, te înțeleg.
Când te trădează cineva pe care l-ai lăsat aproape…
doare într-un loc unde nu poți pune plasture.

Așa că ai ales zidul. Gheața. Ironia.
Te-ai făcut rece… ca să nu mai simți.

Dar vezi tu…
Când îți închizi inima… nu doar durerea nu mai intră.
Nici lumina nu mai ajunge.

Nu-i vina iubirii că oamenii o poartă prost.
Nu-i vina ta că ai sperat.
Dar poate e timpul… să-ți dai voie iar.

Nu pentru alții.
Pentru tine.

Că într-o lume care fuge de tot ce e profund…
tu ai putea fi dovada că încă se poate.
Că iubirea nu moare. Doar se ascunde.

În tăceri. În gesturi mici. În priviri care rămân.

Și dacă n-ai găsit-o…
nu înseamnă că nu există.
Poate doar… nu te-ai mai uitat cu inima deschisă.

„Nu renunța la iubire. E singurul lucru care ne mai face oameni.”