Semne, Destine sau Taine

Într-o seară, acum ceva timp, ceva extraordinar s-a întâmplat. Vă amintiți cum, copii fiind, zăream în nori chipuri stranii, iar în nisip desene misterioase pe care nu le puteam descifra? Ei bine, astăzi vă spun o poveste care, pentru unii, va rămâne o fantezie, iar pentru alții – o scânteie de adevăr ascuns.

Iată povestea!: „Semne, Destine sau Taine”

Un călugăr bătrân ședea pe un buștean, cu Biblia în mâna dreaptă, iar în mâna stângă ținea un sceptru. Pe genunchii lui, o bufniță solemnă păzea tăcerea. Deasupra, în partea dreaptă, cinci norișori plutitori – iar în fiecare, chipuri clare, unele detaliate ca o miniatură, altele estompate ca un vis uitat. Tot în acel univers, o libelulă îmbrăcată în mantie purpurie ținea o baghetă strălucitoare. Și apoi… diavolul… în partea stângă a călugărului.

Acesta ducea în spate un sac peticit, pe care era zugrăvit un drum: pe de o parte a drumului, trei morminte, și unul singur în cealaltă parte. Călugărul părea să-l mustre cu amărăciune, iar libelula încerca să-i atragă atenția asupra sa, ca și cum ar fi vrut să-i arate ceva crucial.

Dezbaterea: Avertizare sau Binecuvântare?

Unii au zis că e un semn de prudență: „Drumul e viața plină de greșeli, mormintele sunt alegerile, una singură fiind cea corectă.”

Alții au văzut un mesaj de naștere: „Numărul norilor, libelula – simbol al transformării – și mormintele… Poate anunțau venirea cuiva, într-o zi anume, într-un an anume.”

Unii percep interpretarea ca fiind o reflexie a dimensiunilor spirituale ale raiului și iadului, dincolo de înțelesul literal.

Ce s-a întâmplat după?

La scurt timp, lucruri inexplicabile au început să se petreacă. Voi dezvălui totul în episodul următor… dar până atunci, ce credeți voi? A fost o profeție, o coincidență, sau pur și simplu imaginația noastră?

Lăsați-vă gândurile să zboare – uneori, răspunsurile  sunt mai aproape decat credem, iar felul în care alegem să le citim ne defineste.