Către cei care uită să fie oameni

„Ascultă-mă bine…
Când calci pe suflete ca pe pietre… să știi că pietrele țin minte.”

„Când râzi de durerea altuia…
Universul te ascultă. Și nu are simțul umorului.”

„Crezi că ești de neatins?
Că poți minți, trăda, umili… fără să te prindă nimeni?”

„Nimeni, poate. Dar ceva… da.”

„Viața are o memorie ciudată.
Îți întoarce exact ce i-ai dat. Dar mai târziu. Mai greu. Mai adânc.”

„Umbra ta știe.
Și te va trage în jos exact când te credeai sus.”

„Ai timp. Încă.
Să fii om.
Să repari.
Să te oprești din distrus.”

„Nu întinde coarda cu viața.
Nu juca jocuri cu inima altuia.
Nu sfida consecințele. Ele știu unde locuiești.”

„Fii om. Că altfel… o să te trezești când e prea târziu.
Și o să regreți… că n-ai fost.”