Cartea Drumului: Focul și Calea Abundenței Lecția I – Focul sămânței

Volumul IV – Cartea Drumului: Focul și Calea Abundenței
Lecția I – Focul sămânței
(despre resursele inițiale și începutul economic al drumului)

Maestrul așeză trei lucruri pe masa joasă din piatră: un taler mic din cupru, un ceas de lemn ce nu ticăia și o carte fără nume.
Discipolul privi, neștiind de unde să înceapă întrebarea.

Maestrul (cu glas lin și rar, ca o respirație între lumi):

— Întâi, vreau să înțelegi acest lucru, copil al clipei: nimic nu rodește fără sămânță. Oricât de mult ai visa grădini, oricât de tare ai striga abundența… fără focul sămânței în tine, totul rămâne pustiu.

Discipolul atinse talerul.

— E al meu?

Maestrul zâmbi.

— Este ceea ce ai deja. Talerul e suma a tot ce porți cu tine, uneori fără să știi. Banii pe care îi ai, priceperea care se ascunde sub îndoială, timpul pe care nu-l folosești, dar care curge oricum.

Apoi Maestrul luă ceasul din lemn.

— Acesta nu ticăie, pentru că timpul nu e un dușman. E un rezervor. Nu îl poți face să curgă mai repede, dar poți învăța să-l deschizi. Când înveți să îți folosești ora, ai învățat prima cheie a drumului economic.

Discipolul privi cartea fără titlu. O deschise. Paginile erau goale.

— Ce scrie aici?

Maestrul atinse coperta.

— Ce vei scrie tu. Cunoștințele tale, lecțiile învățate din muncă, din greșeli, din schimburi. E inventarul tău interior. Adevăratul capital.

Și continuă, mai blând:

— Să nu pornești pe drum crezând că nu ai nimic. Ai, poate, mai mult decât crezi: două mâini, un cuvânt, o intenție curată. Ele sunt cele trei valute nevăzute. Cu ele, poți cumpăra încredere. Și încrederea deschide porți.

— Dar de unde știu ce să fac mai întâi? întrebă discipolul.

Maestrul luă o crenguță și trase un cerc în praf.

— În centru e inima ta. Întreab-o ce o bucură. Ce ar face fără să i se ceară nimic. Acolo e primul izvor. Dacă ceea ce faci aduce valoare altora, va aduce și hrană ție.

— Și dacă nu reușesc?

— Atunci înveți. Când înveți, ai reușit deja ceva. Nimeni nu e sărac dacă știe cum să învețe din mers.

Apoi, Maestrul încheie:

— Nu-ți fie teamă de începuturi. Chiar și stelele s-au născut din praf. Tot ce trebuie să faci este să aduni ceea ce e al tău și să-i aprinzi focul. Focul sămânței.