Lecția a 7-a – Despre Umbra Ta și Darurile Pe Care Le Ascunde

Cartea Drumului
Ghid blând pentru sufletul care își amintește Cine Este
— vol. 1: Cele 10 prime treceri

Lecția a VII-a – Despre Umbra Ta și Darurile Pe Care Le Ascunde

Discipolul:
Maestre…
Mă simt uneori rușinat de gândurile mele.
De dorințele care îmi vin.
De reacțiile mele, de fricile mele.
Ce e în neregulă cu mine?
De ce mai am umbră… dacă mă caut în lumină?

Inițiatul (cu o privire adâncă, dar blândă):
Nu există om fără umbră, copil drag.
Chiar și muntele înalt are un versant pe care soarele nu-l atinge mereu.

Umbra ta nu este un dușman.
Este o parte din tine neînțeleasă încă, netransformată încă, dar vie și plină de daruri.

Discipolul:
Dar de ce simt că mă trage în jos?
Că mă încurcă, mă sabotează?

Inițiatul:
Pentru că încă o respingi.
Și ce respingi, luptă cu tine.
Umbra nu vrea să-ți facă rău. Vrea să fie văzută, integrată, îmbrățișată.

Sub fiecare frică, se ascunde o chemare.
Sub fiecare furie, o durere veche.
Sub fiecare invidie, un vis neîmplinit.
Când le asculți, nu mai ești robul lor ci devii călăuza lor.

Discipolul:
Cum pot să nu mă mai tem de ea?

Inițiatul:
Întâlnind-o.
Stând cu ea.
Scriindu-i. Vorbindu-i. Ascultând-o.
Întreab-o ce vrea să-ți spună.

Umbra este întotdeauna partea ta care a suferit și n-a fost înțeleasă.
Nu e rea. E rănită.

Și când o privești cu ochi limpezi, îți devine resursă.
Vezi acolo curajul, sensibilitatea, intuiția, adevărul nerostit…

Discipolul:
Și când o integrez… ce se întâmplă?

Inițiatul (cu un zâmbet cald):
Te simți întreg.
Nu perfect ci complet.
Nu curat ca o icoană ci adevărat ca un om.

Când îți cunoști umbra, nu mai ești uimit de umbrele celorlalți.
Devii mai puțin judecător și mai mult lumină.

Finalul Lecției a VII-a: Îndemn pentru împăcare

Nu te teme de ceea ce simți.
Tot ce trăiește în tine are un rost.
Umbra nu este rușinea ta
ci comoara ta necurățată încă.
Acolo unde nu ai vrut să privești,
acolo te vei întâlni cu adevărat.

.