Rugăciune pentru cei singuri și neînțeleși

Doamne,
Tu Care cunoști glasul lacrimii tăcute
și mângâi inima fără cuvinte,
Te chem pentru cei ce nu sunt văzuți,
pentru cei care merg prin lume cu sufletul în palme,
dar nimeni nu-l atinge.

Adu-Ți aminte, Doamne, de cei singuri,
de cei care adorm fără un cuvânt cald,
fără o îmbrățișare, fără un „te înțeleg”.
Tu, Care ești Părintele celor orfani,
Lumina celor ce rătăcesc în întuneric,
fii aproape de cei uitați, respinși sau judecați.

Tu știi ce e în inima omului mai bine decât el însuși.
Tu înțelegi suspinul ascuns,
durerea care nu se poate rosti,
nevoia de a fi iubit, de a fi auzit, de a fi ținut de mână.

Doamne Iisuse,
atinge cu iubirea Ta pe cel ce se simte străin printre oameni,
îmbrățișează-l cu Duhul Tău Sfânt,
și pune în sufletul lui pace, curaj și sens.

Dă-i, Doamne, încrederea că nu este niciodată cu adevărat singur.
Că Tu ești acolo – chiar și în camera cea mai pustie.
Fă să simtă prezența Ta mai aproape decât respirația,
și speranța Ta mai tare decât durerea.

Și dacă este voia Ta, trimite oameni cu inimă caldă în calea lui,
să nu mai rătăcească printre ziduri reci,
ci să fie primit, ascultat și iubit.

Că Tu ești Dumnezeul mângâierii și al iertării,
Prietenul cel adevărat,
Refugiul celor neluați în seamă.

Fie Numele Tău slăvit și binecuvântat
în sufletul celui ce plânge în tăcere,
acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.