Pildă despre validare

Într-o zi, un tânăr ucenic a venit la înțeleptul satului cu o inimă grea:

 Maestre, am făcut un desen. L-am arătat oamenilor și fiecare mi-a spus altceva. Unul a râs, altul l-a lăudat, altul mi-a zis să-l arunc. Simt că m-am pierdut între vocile lor. Spune-mi, te rog, cum pot ști dacă ceea ce fac are valoare?

Înțeleptul a zâmbit și i-a cerut să meargă cu el la fântână. Acolo i-a dat un vas de lut, simplu, vechi, și i-a zis:

Ia acest vas și arată-l în piață. Vei primi trei răspunsuri: unii îl vor disprețui, unii îl vor cumpăra, alții vor trece nepăsători. Apoi vino înapoi.

Ucenicul a făcut întocmai. Și a găsit oamenii împărțiți: unii spuneau că vasul e lipsit de frumusețe, alții că e util, iar câțiva că e prea ieftin pentru a fi bun.

Când s-a întors, Maestrul l-a întrebat:
 Ai înțeles ceva?
Da… că oamenii judecă din propria lor măsură, nu din a mea.

Atunci Maestrul i-a pus mâna pe umăr și i-a spus:
 Așa este și cu validarea. În știința psihologiei, validarea înseamnă confirmarea că ceea ce trăiește cineva este real pentru el. Când spui „înțeleg că suferi” sau „pare că îți este greu”, nu judeci, nu compari, doar recunoști că ceea ce simte omul are un rost în interiorul său. Este temelia unei minți sănătoase  să știe că trăirile sale nu sunt iluzii aruncate în gol.

Dar, în taina esoterică, validarea merge și mai adânc. Ea înseamnă a vedea scânteia divină din celălalt, a-i spune: „Ființa ta are loc pe această lume, chiar dacă drumul îți este încâlcit.” A valida nu e doar a accepta emoția, ci a binecuvânta existența din spatele ei.

 Atunci, maestre, între psihologic și esoteric nu e o ruptură?
 Nu, ci o punte. Psihologia recunoaște suferința ca reală, iar esoterismul o recunoaște ca sens. Una spune: „Da, te doare și e firesc să te doară.” Cealaltă spune: „Da, te doare, și prin această durere ești chemat să crești.”

Ucenicul a tăcut și a privit vasul de lut. Într-o clipă i s-a părut cel mai frumos vas din lume, nu pentru că oamenii l-au cumpărat sau l-au respins, ci pentru că Maestrul l-a privit și i-a spus, fără cuvinte: „Și tu, asemenea acestui vas, ești valid. Nu pentru că lumea îți dă preț, ci pentru că exiști.”