Povestea lui Pluto Arhetipul Plutonian

(mit original, inspirat din astrologie și esoterie)

În adâncurile tainice ale pământului și în vălul ascuns al universului, acolo unde lumina aproape nu pătrunde, s-a născut Pluto nu ca un zeu al morții, ci ca Stăpânul Transformării supreme, Alchimistul Misterelor și Gardianul Porților între Lumi.

Pluto nu era vizibil în lumină; el domnea în umbrele invizibile ale sufletului, acolo unde se ascund fricile, dorințele și secretele cele mai adânci. Oriunde își așternea voința, vechi ordini se prăbușeau, iar renașteri se nășteau din cenușă. Nu cruța nimic nici iluziile, nici zidurile construite cu grijă, nici măștile pe care le purtam cu teamă.

Se spune că sângele lui era un fluviu de foc și gheață, deopotrivă, o putere capabilă să ardă tot ce nu servește sufletului și să răcească cublându-l la rădăcina eternă a ființei. Pluto aducea sfârșitul nu ca o pierdere, ci ca o ușă către începutul ce nu are sfârșit.

În astrologie, Pluto este planeta puterii, regenerării și subconștientului profund. Dar în tainele vechi, Pluto este și Maestrul Transformării, cel ce ne învață că adevărata putere vine din curajul de a muri și renaște de nenumărate ori.

Tipul plutonian poartă această taină în sine. Este omul care vede în întuneric și nu se teme de el; care sapă adânc în sine și în ceilalți; care dezvăluie adevăruri incomode, dar necesare. Este atras de mistere, putere, control și eliberare. Are forța să doboare vechi ordini și să nască lumi noi.

El trăiește cu un singur legământ:
„Oriunde voi fi, voi pătrunde în umbre, voi aduce transformarea și voi renaște din cenușă.”