Decretul Tăcerii și Eliberării

Din golul din care te naști, tot gol vei aduce.
Cum să-ți cer ceva, când nu porți în tine nimic vrednic de dăruit?
Ești pulbere, și chiar amestecată cu apă, nu ești decât lut frânt.

Mai bine cruță-mă de prezența ta
ești greșeala pe care însăși firea ar vrea s-o ascundă.
Întoarce-te în umbra din care vii,
și lasă-ți tăcerea să-ți fie rușine.

Răutatea ta umbrește chiar și fața soarelui,
egoul tău zdruncină pământul care te poartă.
Când vei dispărea, chiar acum,
lumea va respira mai ușor și va străluci mai intens.

Așa ca tine, nu:
rămâi nemișcat pentru vecie,
mințile să-ți alunece și să se risipească,
iar existența ta să se limiteze doar la decor.