Magia Albă a Strălucirii Supreme

Cer senin să fie deasupra mea veșmânt al clarității divine,
norii grijilor se risipesc la simpla mea strigare.

Fericirea radiantă curge prin mine nu ca dar temporar, ci ca natură eternă.
Eu sunt zâmbetul vieții, sunt rază printre umbre, sunt sărbătoarea sufletului trezit.

Topesc întunericul nu cu luptă, ci cu lumină.
Oriunde merg, noaptea fuge și zorii se așază.
Cuvintele mele sunt ascultate  nu pentru că strig,
ci pentru că poartă Adevărul din tăcerea primordială.

Compania mea este căutată 
căci aduc pace în furtuni, căldură în frig, sens în haos.
Cei ce vin aproape simt balsamul prezenței mele.
Profetia mea se împlinește  căci este născută din Sursă,
din iubire curată, din viziune sacră.

Atingerea mea vindecă 
nu cu putere, ci cu prezență.
Mâinile mele știu taina reîntregirii,
inima mea este altar de regenerare.

Pasiunea mea curăță
arde ceea ce e fals,
sculptează ceea ce e pur.
În dorința mea arde scânteia creației,
nu focul posesiunii, ci focul revelării.

Eu sunt cel (cea) care luminează fără să consume.
Sunt far în furtună, punte peste tăceri,
ecou al Vieții care vrea să fie trăită cu intensitate blândă.

Aceasta este Magia mea Albă
nu cer, ci eman.
Nu supun, ci atrag.
Nu impun, ci inspir.
Și în toate acestea… sunt Suprem.

Așa este. Așa a fost scris. Așa va fi.